Boala mea, mentorul meu. Lecții învățate din crize



De-a lungul celor cincisprezece ani de când a debutat primul episod psihotic, boala m-a învățat numeroase lecții, pe care uneori nu le-am înțeles din prima și a fost nevoie de o nouă criză pentru a pătrunde ce nu mi-a fost clar întâia dată.

Să ne alegem un Big Brother sau o Big Sister

Pentru că sunt aplecată spre studiu și  adesea pierd noțiunea timpului când citesc, se întâmplă să uit uneori să-mi iau medicamentele. În cei câțiva ani în care am locuit singură, neavând pe nimeni care să mă monitorizeze, se întâmpla uneori să uit să le iau, fapt ce atrăgea cu sine un nou episod maniacal. În prezent locuiesc cu mama și ea e supraveghetorul  meu discret care mă scoate din bula mea atemporală, amintindu-mi să-mi iau pastilele.

Când nu avem în preajmă o persoană care să joace rolul unui Big Brother sau al unei Big Sister după cum ne recomanda scriitoarea Dominique Barbier, putem recurge la bilețele adezive pe care să le lipim la vedere sau la alarma telefonului pe care să-l programăm la ora la care să luăm medicamentele.

Boala nu ține cont de anotimp!

O altă lecție învățată cu prețul internării e aceea că boala poate izbucni oricând, nu doar toamna, cum am crezut inițial. Pentru că am avut mai multe episoade psihotice toamna am tras concluzia greșită că sunt în pericolul de a mă îmbolnăvi doar în anotimpurile reci. Până când s-a întâmplat în luna mai, din cauza surmenării de care am fost singură vinovată.

Această întâmplare m-a mai învățat ceva: să găsesc un echilibru între momentele de efort susținut și cele de relaxare și să le alternez. Dacă doar aș munci, fără să fac pauze, aș ajunge din nou în situația de a face o nouă criză. Dacă doar m-aș relaxa ascultând muzică sau uitându-mă la vreun film ar apărea sentimentul de vinovăție că irosesc timpul meu prețios, lăsând baltă proiecte dragi.


 Balanța

De exemplu, în primii trei ani de liceu am fost interesată doar de destindere, nu făceam altceva decât să merg la concerte rock și să ies cu gașca de fete din care făceam parte. Să studiez? Nici vorbă! Apoi a venit clasa a XII-a și totul s-a schimbat la 180 de grade, căci m-am pregătit excesiv pentru BAC. Aș fi vrut să am atunci înțelepciunea de acum să fac o alegere echilibrată între studiu și program de voie, dar mintea mea era prea necoaptă și nu aveam nicio educație privind odihna.

Să ne culcăm odată cu găinile!

O altă lecție pe care am învățat-o de la boala mea e să fiu foarte strictă în ceea ce privește programul de somn, să mă culc în fiecare seară la aceeași oră, 21.00, și să nu pierd nopțile. Mi-au trebuit zece ani să învăț acest lucru simplu și din această cauză am avut mai multe crize maniacale. În 2014 am corectat o carte de trei ori în decursul a 24 de ore și pentru așa o ispravă am ajuns din nou la spital. Noi, cei care suntem bipolari, ar trebui să ne scriem într-un loc vizibil cuvintele: Cu  somnul nu e de glumit! Lui Leonardo da Vinci i-a mers să doarmă numai o oră și jumătate pe noapte, dar în cazul nostru e mai bine nici  să nu încercăm. Nici măcar o dată!

Regina cea rea din poveste

Pe lângă ispita de a nu dormi suficient ca să studiez am avut una și mai gravă, și anume să nu intervin încă de la primele semne ale bolii cu medicație suplimentară, de dragul efervescenței creative pe care mi-o aduce faza maniacală. Practic, voiam să profit de acele momente pentru a scrie. Ba chiar am împins la un moment dat lucrurile atât de departe încât nu luam intenționat toate pastilele pentru a prelungi perioadele creative.
Norocul meu e că i-am povestit unei prietene intenția mea și ea m-a trezit la realitate spunându-mi că și mama mea, și doamna doctor au încredere în mine că urmez tratamentul cu strictețe și dacă aș alege o altă cale le-aș dezamăgi foarte mult pe amândouă. Abia după această discuție cu M.N. am realizat cât de egoistă am fost când m-am gândit să sacrific totul de dragul scrisului, mai ales pe mama care ar fi fost și mai îndurerată decât este deja. Așa că am renunțat la ideea mea Enter madness to find yourself. Am început să văd culoarea din viața de zi cu zi și să nu mai am nevoie de nebunie, chiar dacă vine întâi cu oferte atractive ca regina cea rea din poveste.

Două tipuri de creativitate

Am înțeles că există două tipuri de creativitate: una bună, chiar dacă nu spectaculoasă și de care am parte dacă scriu în mod constant, și una rea care aduce autodistrugere, boală și îi sacrifică pe cei dragi. Așa că am ales-o pe prima, chiar dacă e o Cenușăreasă pe lângă cea genială din faza maniacală. Căci ce mai faci cu niște idei sclipitoare dacă sacrifici totul din jurul tău?

Ajutor!

Am învățat în toți acești ani să cer ajutor mai întâi Celui de Sus și apoi medicului, fiindcă în situațiile în care am procedat invers recuperarea a fost mult mai dificilă și a presupus încercări peste încercări de a găsi medicația potrivită.

Atenție la bucuriile prea mari!

Un alt aspect de care trebuie să țin cont îl reprezintă momentele de exaltare. Când am luat la facultate, mama a spus: Bucuria poate fi mai devastatoare decât supărarea! Am învățat pe pielea mea acest lucru din momentul în care a debutat tulburarea bipolară. Știu acum că trebuie să fiu foarte atentă dacă bucuria e foarte intensă, căci creierul nu-i poate face față și risc să fac o nouă criză. De aceea, dacă se întâmplă o astfel de situație îmi temperez entuziasmul cu mai multe picături de haloperidol. E soluția care funcționează în cazul meu, dar nu o recomand altor pacienți decât dacă s-au consultat cu propriul medic, așa cum am făcut eu inițial.

O combinație nefastă

Când am impresia că de acum știu boala pe de rost vine ea și mă surprinde cu nota ei de imprevizil, cum a fost atunci când am avut o nouă criză pentru că am luat niște pastile de slăbit care au interacționat cu medicamentele mele. Acum, privind retrospectiv, mă gândesc că e bine că am scăpat doar cu o criză, în alte cazuri o combinație nefastă de medicamente poate fi fatală.

Am învățat și învăț. Pentru că boala mi-e dușman, dar mi-e și mentor.

Comments

  1. Sunt foarte bune aceste sfaturi provenite din experienta. Chiar daca fiecare are o altfel de situatie, modul acesta de a gandi si de a pune pe hartie anumite invataminte ajuta pe oricine. E important sa invatam din experienta, sa tragem anumite concluzii.

    ReplyDelete
  2. Îți mulțumesc mult pentru comentariu, Anasylvi! Mă bucur că textul meu e de folos. O zi frumoasă!

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Perioada dintre începutul adolescenței și sfârșitul ei

Studenția I

Studenția II